Si bancile se impusca, nu–i asa?

Banca intotdeauna câstiga. Asta o stim din filmele cu mafioti care invârt pe degete afaceri cu cazinouri, pe seama patimilor celor hipnotizati de roata norocului. Banca, la fel ca diavolul, mizeaza pe slabiciunea omeneasca.
Cartea pe care joaca este dorinta ta de a avea o casa mai mare, o ma- sina mai luxoasa, un frigider nou sau o haina din blana de nurca. Le poti avea chiar acum, nu mâine. Si vrei confortul de azi, fara sa evaluezi la rece povara de mâine. Celebra criza a creditelor subprime, care a dus la prabusirea finantelor mondiale, are la baza lacomia bancilor de a câstiga cât mai mult, acordând imprumuturi cu grad foarte mare de risc, dar purtatoare de dobânzi extrem de ridicate. Practic, cei care erau la baza piramidei creditelor, sustinând toata constructia financiara cu banii lor, nu au mai putut sau nu au mai vrut sa plateasca ratele pentru proprietati a caror valoare scadea vazând cu ochii. Au plecat si au lasat imobilul devalorizat in bratele bancii. Multi dintre ei au abandonat brusc visul american, in care ai totul fara sa ai nimic, preferând libertatea de a nu avea nimic. Calculele bancilor, bazate pe slabiciunea umana s-au dovedit a fi eronate. Coeficientul slabiciune a fost supraevaluat. Castelul financiar al lumii, ridicat din carti de joc, s-a prabusit ca un colos cu picioare de lut. Dar atât bancile, cât si grupurile lor de lobby din Statele Unite sau din Uniunea Europeana nu au vrut sa accepte faptul ca sistemul bancar poate sa piarda. Pentru ca banca intoteauna câstiga, nu-i asa? S-au pompat mii de miliarde de euro din banii contribuabilior, ai oamenilor simpli care-si platesc darile, intre- tinând practic bugetele statelor implicate, pentru salvarea bancilor. Statul american, apoi statele europene au cumparat activele toxice ale colosilor financiari mâncati din interior de cancerul creditelor neperformante. Celebrul investitor american, Jim Rogers, spunea, intr-o emisiune televizata, ca cel mai sanatos lucru pentru economiile nationale ar fi fost ca aceste banci zombie, cu activele lor zombie, sa fie lasate sa moara pe mâna lor. Prin faptul ca a cumparat active toxice de la aceste banci, Guvernul american, a dat banii de la bancile competente catre cele bolnave, care, practic, au reintrat in competitie pe banii bancilor sanatoase. Este imoral, spunea Rogers. Mai mult, este cel putin la fel de nesa natos pentru organismul financiar international ca un organ cangrenat pentru organismul uman. Se pare ca acelasi lucru se intâmpla in România. Bancile au fost pe val anul trecut, acordând cu mâna larga credite, inchizând ochii la spagi si la masluirea dosarelor, ca sa se trezeasca acum ca piata imobiliara se prabuseste zgomotos si, odata cu ea, valoarea garantiilor la aceste credite. Un cunoscator al psihologiei românului va putea anticipa ca primul lucru pe care il vor face datornicii, in cazul in care nu le ajung banii de mâncare si de caldura, va fi sa renunte la ratele la masina, apoi la ratele la casa. Mai mult, firmele care au fost tinute la aparate pâna la alegeri, respectiv cele care au facut afaceri dupa ureche si cu sloganul se poate si asa vor crapa in 2009. SI nu sunt putine. Iar bancile vor ramâne cu garantiile devalorizate in brate. Asta in ciuda tuturor reevaluarilor garantiilor ipotecare pe care le pregatesc. Banca intotdeauna câstiga. Asta o stim din filmele cu mafioti care invârtesc pe degete afaceri cu cazinouri, pe seama patimilor celor hipnotizati de roata norocului. Banca, la fel ca diavolul, mizeaza pe slabiciunea omeneasca.