duminică, februarie 12, 2012

Să ne oprim din hărnicie și să cugetăm: 3 miliarde Roșia Montană, 18 miliarde datoria Germaniei. Să ne dea ce-o să ne ia sau să ne dea ce ne-au luat?

Și acum să exersăm un modest copy: Cine nu sare, cine nu sare, ori este harnic, ori e prost de moare!
Ei, săriți cu o semnătură în timp ce stați în casă la căldură. Statul în casă la căldură este OK :) Lenea este OK. Lenea ne-a coborât din copac și tot lenea ne-a făcut să inventăm statul în casă la căldură. dar întâi am inventat casa. Și căldura. Internetul. Și pe noi. Așa OK cum suntem.

http://www.petitieonline.ro/petitie/recuperarea_creantei_istorice_de_la_germania_de_peste_18_miliarde_de_euro-p10919050.html

Povestea s-a întâmplat cam așa:
SINOPSIS. Un cercetator constata ca, acum vreo 70 de ani, Germania a mancat si-a baut de vreo 4 miliarde de euro in contul Romaniei, fara sa plateasca nota. Nota s-a pastrat, mancarea si bautura s-au consumat, dobanzile au curs, datoria a ajuns la peste 19 miliarde de euro.
Guvernul roman vede nota, ridica din umeri: povesti de razboi. Cercetatorul insista. Presa insista. Dilema persista. Autoritatile romane se fac ca lucreaza: nu gasim nota la noi in chitantier. Parlamentarii germani de stanga trag de maneca Guvernul Federal: ce facem cu nota? Cercetatorul mai verifica chitantierul de la nemti. Nota e scrisa negru pe alb la Banca Reglementelor de la Basel.
Povestea se complica. Serviciile germane dau semne de iritare.
Continuarea aici: http://gildapopa.blogspot.com/2010/12/razboiul-celor-19-miliarde-de-euro.html