marți, august 24, 2010

Al șaselea simț




Când formulele tradiționale de business încep să dea erori, cineva trebuie să-și asume riscul de a porni în căutarea unei noi soluții. Cum? Tehnicile împrumutate din teatru ar putea ghida top-managerii în căutarea noii ”pietre filosofale” a leadershipului.

si in Money Express


”Ce facem aici nu e neapărat teatru și nu e neapărat leadership, e o zonă de tangență, de interferență între cele două”, explică regizorul Dan Vasile, chiar înainte de a intra în rolul de maestru de ceremonii pentru cei șapte ”top executive” care au acceptat invitația la neobișnuitul curs de trainining, la mansarda clubului Cafepedia din Romană. |n esență, adaugă el în timp ce reevaluează din ochi, cu un aer ușor nemulțumit, ultimele detalii legate de scena de lucru, workshopul le propune managerilor să exploreze lumea, prin teatru, dincolo de setul de reguli rigide impuse de rolurile lor socio-profesionale: așa trebuie, așa se fac lucrurile. Iar dincolo se află o calitate umană fragilă, impalpabilă și greu de obiectivat. ”Noi propunem repunerea în linie a omului cu intuiția, cu el însuși”, intervine Adriana Boșcănici, managing partner la Trainart și inițiatorul proiectului, convinsă că această ofertă, aparent destul de neserioasă din perspectiva unui om îngropat în task-uri concrete, a stârnit interesul managerilor. {i nu este prea departe de adevăr. ”Pericol major și incertitudine maximă”, așa caracteriza Eugen Voicu, președintele Aviva Investors, în aprilie 2009, mediul de afaceri din România, într-o dezbatere online pe tema leadershipului de criză. ”Orice se bazează pe planificare nu poate funcționa într-un mediu imprevizibil” intervenea, la aceeași dezbatere, Adrian Stanciu, consultant și partener în Human Synergistics România, cofondator Ascendis. Vorbind din perspectiva unui manager, Stanciu mai spune că acolo unde singura siguranță e nesiguranța, cel mai important lucru este ”să renunțăm la reflexul de a trăi în medii sigure și previzibile, să învățăm să tratăm incertitudinea ca pe un fel de a trăi și de a găsi oportunități în mijlocul haosului”. Or, tocmai asta propune teatrul. Motivul pentru care cei șapte top-manageri și-au abandonat, pentru trei ore, agendele supraîncărcate de lucru, ar putea fi tocmai instinctul de a căuta ”ceva” care să-i ghideze emoțional în plin haos. ”Ceea ce vom experimenta aici e work in progress. E fresh&squezze”, spune Dan Vasile, care explică faptul că a pregătit un set de exerciții și de prezentări pentru training, însă le va asambla ”live”, în funcție de reacția și de energia auditoriului. ”Ne dăm voie să ne lăsăm surprinși de modul în care evoluează workshopul”, își asumă regizorul propriul său factor de incertitudine.

JOCUL DE CULISE. |n camera alăturată ”scenei”, la mansarda Cafepedia au sosit deja patru invitați. |n ordinea intrării în ”culise”, s-au așezat pe canapeaua comodă, decorată cu multe perne, Mirela Palade, director general adjunct al Transfond, unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii financiare, Constantin Iordache, Country President Securitas Services România, divizie a liderului mondial în servicii de securitate, Securitas AB, Laura Arghirescu, CEO al diviziilor de real estate, afaceri și servicii din grupul RTC Holding și Florentina Taudor, Executive Manager la Suport Colect, firma de recuperări creanțe din grupul austriac Erste via BCR. Deși spațiul inspiră relaxare, atmosfera este înghețată: managerii butonează febril la smartphone-urile de care nu se pot desprinde nici cu zece minute înainte de a fi invitați să lase la ușă rolul de CEO. Mirela Palade întreabă, cu un aer neliniștit, de programul cursului. Există un draft pe care i-l oferă Iordache de la Securitas. Directorul Transfond îl studiază cu atenție în tăcerea generală. Monotonia e întreruptă de apariția unui nou personaj: Sergiu Neguț, Deputy General Manager la Centrul Medical Unirea își face intrarea, salutând lumea cu un tonus molipsitor și cu câteva replici vesele. Oferă tuturor cărți de vizită, declanșând, ca la un semn, sesiunea obligatorie de networking. Scurtul episod de socializare nu reușește să spargă gheața. Tăcerea care nivelează iar atmosfera este întreruptă de Marius Dan, proprietarul start-up-ului ”Measure and Go”, care vine cu răsuflarea tăiată de cursa în caniculă, declanșată de veșnic problematica parcare. {i de imperioasa primă poruncă în business: ”Să nu întârzii”. |n ultimul moment, chiar când regizorul invită pe toată lumea în ”scenă”, apare și Antoaneta Curteanu, CEO Unicredit Leasing. Echipa este completă, iar jocul de improvizație poate să înceapă.

FRESH&SQUEZZE. După ce invitații se așază pe scaunele dispuse în semicerc în fața unei mici scene, regizorul explică primul exercițiu de improvizație. Cere tuturor să își deseneze conturul palmei pe o coală de hârtie, prilej pentru toată lumea să caute câte un suport: perete, agendă sau minibar, care să permită o astfel de operațiune. Degetele capătă câte un sens existențial, după ce fiecare scrie pe coală cine este, ce face, ce voia să fie când era mic, unde se vede peste 10 ani, ceva OK despre sine - o calitate și ceva mai puțin OK, un lucru pe care ar dori să-l schimbe. Managerii sunt încă reținuți la invitația de a ieși ”la tablă” cu desenul, ca să-l prezinte, însă, odată ce apare primul voluntar, atmosfera se destinde. Ies la iveală aspirații amuzante, prin asocierea cu rolul de CEO: macaragiu, astronom, chirurg, om de știință, preot, pilot de avion. Fiecare apreciază câte o altă calitate la sine: optimist, perseverent, înțelegător, vesel, dar ”serios atunci când sunt vesel”, empatic. La ”ce ar schimba” însă, se suprapun câteva degete: mai multă răbdare, mai multă răbdare, mai multă răbdare.
Pe măsură ce trece timpul, participanții devin mai deschiși și mai dezinvolți. Fac glume. Povestesc. Interacționează. Contractul propus de regizor în etapa următoare - așteptări vs contribuțiile fiecăruia la workshop - începe să funcționeze. Dan Vasile citește lista finală, expusă pe un copac desenat pe tablă. Managerii vor să învețe să facă ”un mai bun slalom printre emoții și clișee”, să descopere despre sine ”ceva ce nu știam” (se râde înfundat), ”să conving mai ușor, să influențez”, ”orice fel de learning”, ”experiențele voastre”. La contribuții, afirmația unuia dintre executive că ”fac orice” stârnește hohote de râs. Ceilalți, mai puțin generoși, pun la bătaie experiențele proprii, entuziasm și deschidere.

EU, CEO. TU? Discuția despre limite și răbdare revine și se aprofundează la dezbaterea regulilor elementare de igienă relațională, enunțate de psihosociologul francez Jaques Salome. Dan Vasile exemplifică ideea de relație printr-o eșarfă pe care i-o întinde Antoanetei Curteanu. Aceleași persoane pot comunica prin mai multe tipuri de relații: personale, de business, de familie. ”Eșarfa care ne poate apropia până la o distanță peste limita de confort”, rememorează ulterior episodul managerul Unicredit Leasing, ”adică dincolo de jumătate, mi-a arătat o noua perspectivă asupra ideii de relație”.
”Vorbește cu celălalt, nu despre celălalt”, este una dintre regulile de comunicare și presupune răbdarea de a asculta. ”Dar dacă îți spune bla-blauri?”, zâmbește sceptic Constantin Iordache, care dă de înțeles că nu ai timp să-i asculți pe toți angajații care îți solicită atenția. Dealtfel, top-managerii sunt expuși stresului emoțional generat de măsurile nepopulare pe care sunt nevoiți să le ia, dar și de ritmul amețitor în care trebuie să ia decizii. Igiena relațională ar trebui să ajute la repunerea în echilibru a emoțiilor disonante. Constantin Iordache vorbește, într-un interviu ulterior workshop-ului, despre faptul că încearcă să facă concedieri într-o manieră cât mai umană: ”cineva a spus despre mine că sunt prea sufletist”, spune el, ”dar țin la oameni”. {i Laura Arghirescu, CEO în grupul RTC Holding marcat deja de două insolvențe – cea a Diverta și TCE Logistică, a resimțit tensiunile interne generate de măsurile drastice legate de micșorări de salarii, restructurări sau renunțarea la incentive-uri. Din exterior, stresul a venit din relația cu partenerii de afaceri care ”trăgeau de termenele de plată”. |n ambele cazuri, relațiile care au rezistat s-au consolidat, iar la cele dificile s-a renunțat. E un context tulbure, în care singurul tool de motivare e relația pe care o construiești cu echipa, reflectează managerul RTC Holding. Discuția se repliază la regula ”asumă-ti diferența”, iar managerii se pun de acord că angajații evită să vină cu propuneri inovative de teamă să ”nu iasă în față” și să nu fie obligați să-și asume integral punerea în practică a ideilor revoluționare. Aici conversația converge către ”punctul nevralgic”: asumarea riscului și ieșirea din starea de confort dată de practicile tradiționale în afaceri, funcționale într-un mediu de normalitate, dar depășite în ”noua dezordine de business”.

DANSAND CU RISCUL.
”Toate experiențele spun că înveți doar în dezechilibru”, spune regizorul, explicând că toate exercițiile de improvizație pe care pe care le va propune în timpul cursului vorbesc despre aruncarea în dezechilibru, cu scopul de a sparge limitele confortului. ”Confortul uniformizează, te face să mergi în cerc”, continuă el, ”generează o serie de acțiuni care duc la același rezultat”. Or, despre asta e teatrul. ”Aruncați-vă în dezechilibru, pentru că în joc nu se poate întâmpla nimic rău. E ceea ce fac actorii”. Dar ce fac managerii? |n lumea reală, îți trebuie intuiție, încredere, curaj, curaj și iar curaj ca să arunci o organizație de mari dimensiuni în dezechilibru, pentru a o reașeza la un alt nivel de echilibru, mai adaptat momentului. Unui Executive, bombardat, fără oprire, de probleme care nu suportă amânare, îi este extrem de greu să construiască pe o nouă direcție. ”Fiecare situație care se ivește în business trebuie tratată ca numărul unu. Criza te face să dai importanță mai multor lucruri”, spune Constantin Iordache de la Securitas. ”Am avut de-a face cu situații în care oameni aflați într-un contratimp evident față de realitatea crizei”, povestește Antoaneta Curteanu despre starea de asediu în care se află un CEO, ”refuzau să recunoască faptul că trebuie să schimbe ceva”. Rolul pe care și l-a asumat managerul Unicredit, a fost acela de a le arăta ”realitatea crudă din jur” și de a-i ajuta să o depășească. ”Cea mai tensionata situație”, povestește și Laura Arghirescu ”a fost legată de restructurare”. Executivul RTC Holding a fost nevoit să redimensioneze linii de business sau chiar să renunțe la unele dintre, ele doar pentru ”simplul fapt că rezultatele erau pe termen destul de lung si alocarea resurselor se facea strict pentru susținerea business-ului”. Acolo unde vorbești de supraviețuire, poți risca o schimbare? Adrian Stanciu de la Human Synergistics România crede că e obligatoriu: trebuie să-ți înțelegi pierderile și să vezi cât timp poți rezista la aceste pierderi. Apoi să începi să încerci lucruri noi, diferite, până dai peste un model de lucru care merge și ”să speri că asta se va întampla înainte să sune orologiul”.



Ieşirea din scenă

Curiozitatea a fost, pentru majoritatea top-managerilor, mobilul participării la trainingul organizat de Trainart. Dar fiecare a plecat ”de pe scenă” cu lucruri diferite.

EPISODUL-CHEIE. Exerciţiul cu eşarfa, răspunde Antoaneta Curteanu. ”Mi-a dat o nouă perspectivă asupra ideii de relaţie şi a distanţei de confort în relaţie”, explică managerul Unicredit Leasing. ”Exemplul cu situaţiile neprevăzute care pot încurca actorul”, spune Marius Dan, care a reţinut lecţia reacţiei spontane. Trainerul. Spontaneitatea lui. Capacitatea de a ţine audienţa conectată, răspunde fără ezitare Mirela Palade. Exerciţiul de cunoaştere, care a fost inedit, în opinia lui Constantin Iordache.

TRANSFER. Ce ar împrumuta un CEO de la un om de teatru? Mirela Palade ar importa spontaneitatea şi autocontrolul, Antoaneta Curteanu capacitatea de concentrare în faţa unei audienţe critice, Laura Arghirescu creativitatea şi libertatea. Iordache ar vrea să aibă capacitatea de a transmite clar, empatic, un mesaj care să ajungă nealterat la receptor. Iar Marius Dan ar împrumuta instinctul de a genera, spontan, un plan B în situaţii neprevăzute.

LEARNING. Tehnicile împrumutate din teatru îţi pot descătuşa forţe interioare creative, crede Curteanu, pe care să le foloseşti în
fundamentarea unor decizii importante, într-o periodă în care nesiguranţa şi disconfortul sunt regula. |nvăţarea din experienţa altora, pe care teatrul o oferă mai mult decât alt vehicol de cunoaştere, e tipul de învăţare cel mai bine asimilat, spune Mirela Palade.