și în Money Express, cu mici ajustări
“Rolul meu este acela de a asigura echilibrul între toate exigențele: ale BNR-ului, cele juridice, exigențele interne ale băncii, ale clienților ale riscului și ale operațiunilor”. Iată o replică pe care doar un efort major de imaginație ar putea-o atribui unui proaspăt absolvent de filosofie. Este modul în care își definește sfera de competențe în interiorul celei mai mari bănci România Răzvan Petria, proiectant de produse bancare pentru clienți corporate la BCR. Și singurul filosof cu acte în regulă care ocupă un astfel de post în România. Pare surprinzător, dar mecanismele de gândire deprinse în Facultatea de Filosofie a Universității București sunt calitățile care au făcut diferența la interviul de angajare. “L-am angajat pentru că era analitic. Știa să pună întrebările care contează”, spune Andra Topan, Managerul Diviziei de Suport si Dezvoltare Produse Corporate. “Nu a contat că nu absolvise ASE-ul. Nici nu l-am întrebat”, adaugă actuala șefă a filosofului bancher. Acum, Răzvan Petria concepe soluții de finanțare pentru cei mai importanți clienți ai băncii: companiile cu cifre de afaceri de peste un milion de euro. Lucrează cu informații de prim rang din bucătăria băncii.
DE LA RECEPTOR LA EMIȚĂTOR
Tânărul absolvent de filosofie a intrat în echipa BCR încă din timpul facultății, pe un job la departamentul de call-center. |și aduce aminte că, pentru a fi admis pe acel post, a dat un examen complex, care a durat trei ore. “Mă dureau degetele după ce am pus pixul jos”. Și-a dorit să rămână în bancă și după ce a susținut examenul de licență. Munca sa era o provocare continuă pentru o minte dinamică: clienții îi ridicau zilnic mingea la fileu cu noi probleme. După un an la call-center, terminologia financiar-bancară îi era deja familiară. A aplicat pentru un alt post, ceva mai complex, în BCR. Acesta a fost momentul când a dat interviul cu Andra Topan, actualul său șef ierarhic. “A intuit că m-am format în zona filosofiei », povestește Răzvan. Urmarea? Andra Topan i-a propus un job mai complex și mai creativ decât cel pentru care candidase inițial : acela de manager de produse financiar bancare. « Mi-a spus că profilul meu s-ar potrivi mult mai bine pentru partea de dezvoltare de produse corporate », adaugă Răzvan. Tânărul filosof era implicat astfel într-un proces important de schimbare în activitatea BCR. Chiar atunci când își prelua noul birou de manager de produs, banca implementa o inițiativă foarte importantă la nivel de linie corporate : trecea de la o abordare unică a clienților la una personalizată, pe categorii de firme. « Lucrăm cu clienți foarte importanți pentru bancă și e important ca relația cu ei să fie cât mai strânsă », explică Răzvan Petria.
SĂ BANKING CU KARL POPPER
Dar cum se descurcă un filosof în “meandrele concretului” dintr-o bancă? Nu este o incompatibilitate atât de mare între cele două domenii, ne asigură Răzvan Petria.
“Românii au impresia că filosofia e ceva foarte speculativ care nu are nicio legătură cu rigoarea”, spune el. “Or nimic nu e mai fals”. Filosofia analitică, care se studiază la facultatea de Filosofie din București, impune, în primul rând, rigoare în gândire și un recurs permanent la argumente. “La seminarii nu există preconcepția că profesorul are dreptate”, spune Petria. Profesorii îi instigă pe studenți să ajungă, cu propriile instrumente de raționament la o concluzie. Câștigătorul unei dispute este întotdeauna cel care aduce o argumentație mai bună. “Esența studiului filosofiei este faptul că te îndrumă către o problematizare continuă”, adaugă tânărul bancher. Acest tip de gândire critică se corelează foarte bine cu rigorile unui job în bancă. “Capacitatea de a examina critic orice idee poate fi una dintre aptitudinile de bază ale unui bancher”, crede Petria. Și, pentru a-și susține ideea, invocă teoria falsificării a filosofului englez Karl Popper, care denunță natura relativă a adevărului științific. |n esență, teoria spune că nu există un adevăr absolut și valabil pentru toate timpurile și că orice adevăr poate fi “upgradat” în funcție de evoluția unor evenimente. Se pot emite, cel mult, prezumții sau ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai bun caz, se formulează probabilități. Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată până când este invalidată. “Cred că putem aplica teoria și sistemului financiar bancar, dar și celui economic”, explică Răzvan Petria. Spre exemplu, adevărul “creșterii economice continue” pe care s-a bazat, în mare parte, activitatea bancară din România, s-a schimbat. A fost nevoie de o adaptare la o nouă realitate. E un context în care activitatea unui bancher ar trebui să urmeze calea unei căutări continue pe un drum critic. In extenso, putem afirma că principiul libertanismului și a minimei intervenții în piață, ridicat la rang de lege economică funamentală înainte de criză, este perimat la ora actuală. Și lasă locul unui alt adevăr: cel al intruziunii controlate a statului pe piață. “Și probabil că viitorul ne rezervă alte surprize”, își încheie argumentația tânărul bancher.
VÂNĂTORII DE PROBLEME
Dacă angajarea absolvenților de filosofie în core-banking nu este încă un trend în România, nu același lucru se poate spune despre recrutarea analiștilor de business din rândul tinerilor filosofi. “Sunt destui dintre cei care au absolvit în ultimii ani și care au deja cariere interesante în acest domeniu”, spune Emanuel Socaciu, lector la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București. Justificarea acestei tendințe, explică profesorul, este că studiul filosofiei îi obișnuiește să identifice riguros probleme, să vadă procesele în mod dinamic și să exploreze consecințele unor scenarii alternative. Exact ceea ce i se cere unui bun analist de business. Este cazul Cătălinei Ion, care lucrează ca Business Process Analyst la Renault Technologie Roumanie, cel mai mare centru de inginerie al Renault din afara Franţei. Cătălina a absolvit Filosofia în București, acum patru ani. O pasionează viziunea libertariană a lui Robert Nozick din teoria sa a dreptății ca îndreptățire de a deține resurse, bunuri. Și-ar fi dorit să rămână în mediul academic, în cercetare. A optat, totuși, să intre în lumea dură a business-ului și să părăsească acea “Castalia” a jocului cu mărgele de sticlă, lumea spiritului pur despre care vorbea Herman Hesse în romanul său. Cătălina este o prezență aparent fragilă, o impresie care începe să se risipească pe măsură ce începe să vorbească despre rolul său în core-business-ul Renault Technologie. Jobul Cătălinei este acela de a a identifica și rezolva problemele care apar procesele de business și de a optimiza aceste procese. Cum se derulează o astfel de analiză? Cătălina dă un exemplu simplu: a întârziat comanda unui client. De ce? ”Iată un tip de problemă”, explică ea. Dacă managerul de resort constată că o serie de astfel de probleme nu se pot rezolva în interiorul departamentului, apelează la analiștii de business, care urmează să identifice cauzele întârzierii, propun soluții, le standardizează și le integrează într-un plan de acțiune. De regulă, pentru a identifica toate disfuncțiile care apar în proces este nevoie de o reprezentare grafică, de un algoritm. Analistul punctează problemele pe graficul respectiv și urmărește fazele în care apar. Apoi identifică posibilele cauze și propune soluții. Următorul pas este standardizarea soluțiilor si gruparea lor metode de lucru care devin curente în interiorul Renault Technologie Roumanie. Este tipul de job în care exercițiul de gândire antrenat în Facultatea de Filosofie este vital, crede Cătălina. “|ți e foarte ușor să dai rezultate într-un job de business analyst când vii din facultate cu o capacitate de analiză și cu o gândire critică deja formate”, explică analistul de la Renault. Sunt aptitudini cărora Cătălina Ion le-a adăugat ulterior alte două diplome de postuniversitare, dar pe care le consideră achiziții de bază pentru analiza de business. Capacitatea de a argumenta și de a susține în public o idee este esențială și în relația cu clienții, intervine Alina Latkulik, senior business analyst, la o mare companie de IT. Alina, care face parte din “casta” selectă a filosofilor din afaceri, interacționează direct cu clienții care cer dezvoltarea de produse software pentru business-ul lor. Ea convertește aceste cereri într-un limbaj compatibil cu cel al colegilor săi din IT: algoritmi logici. E vital să câștigi încrederea clientului, pentru că trebuie să ai acces la informații din bucătăria sa ca să poți garanta că programul software va răspunde nevoilor sale de business, explică ea. Alina se exprimă cu naturalețe și are o capacitate remarcabilă de a reda “filmic”, vizual, o situație. Și-a antrenat, în timp, capacitatea de a domina o conversație printr-o prezență de spirit aproape palpabilă. “Este cea mai bună în domeniul ei”, replică, cu un aer ușor ștrengăresc, colega ei de facultate, Cătălina.
REAL BLACK LA LONDRA
Deocamdată, în România, absolvenții de filosofie sunt angajați pentru activități de bază ale business-ului doar în cazuri izolate. Angajatorii privesc cu suspiciune o diplomă de filosofie, din prejudecata că au de-a face cu un visător incurabil. |n țările vest-occidentale, o astfel de diplomă poate deschide însă multe uși. Un studiu publicat de siteul britanic thecompleteuniversityguide.co.uk relevă că nu mai puțin de 12% dintre absolvenții facultăților engleze de filosofie, promoția 2008, s-au angajat în domeniul financiar-bancar. Aceasta în timp ce 10% lucrează în domeniul comercial sau industrial și în management, iar 8% în marketing, vânzări sau publicitate. Siteurile facultăților de filosofie din Anglia indică “angajatorii tradiționali” pentru absolvenți: instituții financiar-bancare, sectorul public de sănătate, publicitate, cabinete de avocatură șamd. Și în Statele Unite filosofii sunt foarte căutați de companii. Multe companii din Top 500 al revistei Fortune angajează filosofi pentru a-și formula strategia de business, spune un comentator pe siteul http://webworkerdaily.com. Probabil că va mai dura o vreme până când acest tip de cultură de business va ajunge și în România.
Filosofi sau economiști celebri?
Studiul filosofiei a modelat gândirea unor personalități puternice din lumea business-ului. Filosofii au revendicat cu succes și Nobelul în economie.
GEORGE SOROS
Este cunoscut ca "omul care a spart Banca Angliei” în 1992, după ce a făcut profit de un miliard de dolari, pe o singura speculație, din pariul pe scaderea lirei britanice. Mai puțin notorie este activitatea sa ca filosof. A studiat filosofia cu Karl R. Popper și a rămas un discipol al marelui gânditor născut la Viena. Ca filosof, Soros a publicat o serie de cărţi, mai puțin luate în serios de lumea academică. Soros a prezis, cu ani în urmă, actualul colaps al sistemul financiar.
ROBERT McNAMARA
De formație filosof, Robert McNamara devine, în 1960, primul preşedinte al corporaţiei americane Ford Motor Company care nu era membru al familiei Ford. Ocupă funcția de președinte al Băncii Mondiale în perioada 1968 - 1981. A studiat economie și filosofie la Universitatea Economică Berkeley. După absolvire a început să lucreze la PricewaterhouseCoopers (PwC) şi se întoarce în 1940 ca docent la Universitatea Harvard.
AMARTYA SEN
Cunoscut ca “Maica Tereza a economiei”, Amartya Sen a fost laureat în 1998 cu premiul Nobel în Economie. Sen a punctat, în prezentările sale, legătura dintre studiile sale economice și cele filosofice. ”Teoria alegerii sociale folosește logica matematică și conceptele din filosofia morală. La fel și sudiile privind inegalitatea socială”, spune el. Predă în prezent, ca profesor de Economie și Filosofie, la Harvard University.
MICHAEL SPENCE
Ia Premiul Nobel pentru Economie în 2001, alături de Joseph Stiglitz și de George Akerlof pentru analizele asupra piețelor financiare utilizând modelul informației asimetrice. Spence a studiat filosofia la Princeton University și a terminat studiile în 1966, cu calificativul Summa cum Laude.
MAURICE ALLAIS
“Nu este nicio îndoială că lucrările mele în economia aplicată au fost influențate de o filosofie de inspirație liberală”, spune Allais, laureatul Nobel pentru Economie al anului 1988. Economistul vorbește despre influențele pe care le datorează unor cunoscuți sociologi din secolul XIX, Alexis de Tocqueville și Vilfredo Pareto. |n CV-ul lui Maurice Allais, diplomele Filosofie și Matematică se adaugă celor în Economie.
